Ce este DHCP și la ce ne ajută

Abilitatea de a conecta rapid și ușor dispozitivele este critică într-o lume hiper-conectată și, deși au trecut de zeci de ani de la lansare, DHCP rămâne o metodă esențială pentru asigurarea conectării dispozitivelor la rețele și configurarea corectă a acestora.

DHCP reduce numărul erorilor care pot interveni atunci când adresele IP sunt atribuite manual și poate gestiona adresele IP prin limitarea timpului în care un dispozitiv poate păstra o adresă IP individuală.

Definiție

Acesta reprezintă protocolul de configurare dinamică a gazdei și este un protocol de rețea utilizat în rețelele IP în care un server atribuie automat o adresă IP și alte informații fiecărei gazde din rețea, astfel încât să poată comunica eficient cu alte obiective.

DHCP atribuie și masca de subrețea, adresa implicită a gateway-ului, adresa serverului pentru nume de domeniu (DNS). Cererile de comentarii (RFC) 2131 și 2132 definesc DHCP ca Internet Engineering Task Force – standard definit în baza protocolului BOOTP.

DHCP simplifică gestionarea adreselor IP

Motivul principal pentru care este nevoie de DHCP este acela de a simplifica gestionarea adreselor IP în rețele. Două gazde nu pot avea aceeași adresă IP, iar configurarea manuală va duce probabil la erori. Chiar și în cazul rețelelor mici, atribuirea manuală a adreselor IP poate fi confuză în cazul dispozitivelor mobile care necesită adrese IP non-permanente. De asemenea, majoritatea utilizatorilor nu sunt suficient de profesioniști din punct de vedere tehnic pentru a localiza informațiile despre adresa IP pe un computer și a le atribui. Automatizarea acestui proces face viața mai ușoară pentru utilizatori și pentru administratorul de rețea.

Componente

Când se lucrează cu DHCP, este important să se înțeleaga toate componentele. Mai jos este o listă a acestora și ce fac ele:

1. Server DHCP: un dispozitiv de rețea care rulează serviciul DCHP care stochează adrese IP și informațiile de configurație aferente. Acesta este, de obicei, un server sau un router, dar ar putea fi orice poate acționa ca o gazdă, cum ar fi un dispozitiv SD-WAN.
2. Client DHCP: Punctul final care primește informații despre configurare de la un server DHCP. Acesta poate fi un computer, un dispozitiv mobil, un punct final IoT sau orice altceva care necesită conectivitate la rețea. Majoritatea sunt configurate să primească informații DHCP în mod implicit.
3. Adrese IP: Gama de adrese disponibile pentru clienții DHCP. Adresele sunt de obicei predate succesiv de la cel mai mic la cel mai mare.
4. Subnet: rețelele IP pot fi împărțite în segmente cunoscute ca și subrețele. Subretelele ajută la menținerea rețelelor ușor de gestionat.
5. Închiriere: durata de timp pentru care un client DHCP deține informațiile de adresă IP. Când un această perioadă expiră, clientul trebuie să o reînnoiască.
6. DHCP Relay: Un router sau o gazdă care ascultă mesajele clientului care sunt difuzate în acea rețea și apoi le redirecționează către un server configurat. Serverul trimite apoi răspunsuri către agentul de retransmisie care le transmite clientului. Acest lucru poate fi folosit pentru a centraliza serverele DHCP în loc să existe un server pe fiecare subrețea.

Beneficiile serverelor DHCP

Pe lângă gestionarea simplificată, utilizarea unui server DHCP oferă și alte beneficii. Acestea includ:

1. Acuratețea configurării adreselor IP: parametrii de configurare a adresei IP trebuie să fie exacți, iar atunci când se ocupă de intrări precum „192.168.159.3”, este ușor să apară erori. Erorile tipografice sunt în mod obișnuit foarte dificil de depanat, iar utilizarea unui server DHCP minimizează acest risc.
2. Conflicte de adrese IP reduse: Fiecare dispozitiv conectat trebuie să aibă o adresă IP. Cu toate acestea, fiecare adresă poate fi utilizată o singură dată, iar o adresă duplicată va duce la un conflict în care unul sau ambele dispozitive nu pot fi conectate. Acest lucru se poate întâmpla atunci când adresele sunt atribuite manual, în special atunci când există un număr mare de puncte finale care se conectează periodic, cum ar fi dispozitivele mobile. Serverul se asigură că fiecare adresă este utilizată o singură dată.
3. Automatizarea administrării adreselor IP: Fără DHCP, administratorii de rețea ar trebui să atribuie și să revoce manual adrese. Urmărirea dispozitivului care are o anumită adresa poate fi inutil, deoarece este aproape imposibil să înțelegeți când dispozitivele au nevoie de acces la rețea și când nu. DHCP permite ca acest aspect să fie automatizat și centralizat, astfel încât profesioniștii din rețea să poată gestiona toate locațiile dintr-un singur loc.
4. Gestionarea eficientă a modificării: utilizarea acestui standard face foarte simplă schimbarea adreselor, a domeniilor sau a punctelor finale. De exemplu, o organizație poate dori să-și schimbe schema de adresare IP dintr-o gamă în alta. Serverul DHCP este configurat cu noile informații și informațiile vor fi propagate către noile obiective. În mod similar, dacă un dispozitiv de rețea este modernizat și înlocuit, nu este necesară re-configurarea rețelei.