NAT (Network Address Translation) consolidează mai multe adrese IP la o adresă IP publică
Traducerea adreselor de rețea permite adresele IP publice prin remaparea în rețelele private. NAT este o tehnologie populară pentru partajarea conexiunilor la internet în rețelele de calculatoare de uz casnic și este, uneori, utilizat și în aplicațiile de load-balancing ale serverelor în rețelele corporatiste.
Cum a salvat NAT Internetul
NAT a fost proiectat inițial pentru a conserva adresele din spațiul public al internetului. Pe măsură ce numărul de computere care au aderat la internet a explodat în anii 1990, furnizorii de internet au epuizat rapid disponibilitatea adreselor IPv4, iar lipsa acestora putea duce la stoparea completă a creșterii internetului. NAT a devenit metoda principală de conservare a adreselor IPv4.
Așa-numitul NAT de bază efectuează maparea „one-to-one” între două seturi de adrese IP, însă în configurația cea mai des întâlnită, NAT efectuează maparea „one-to-many”. NAT în rețelele de domiciliu gestionează adresele IP private ale tuturor dispozitivelor către adresa IP publică. Acest lucru permite calculatoarelor dintr-o rețea locală să partajeze o conexiune de ieșire la internet.
Cum funcționează NAT
NAT funcționează prin inspectarea conținutului mesajelor IP de sosire și de plecare. Dacă este necesar, modifică adresa sursă sau pe cea de destinație în antetul protocolului IP pentru a reflecta maparea adreselor configurate. NAT suportă mapări fixe sau dinamice ale uneia sau mai multor adrese IP interne și externe.
Funcția NAT se găsește de obicei pe routere și alte dispozitive de gateway din rețea. NAT poate fi de asemenea implementat în întregime într-un software. Partajarea conexiunii la Internet de la Microsoft, de exemplu, are adăugata asistența NAT pentru sistemul de operare Windows.
În plus, un NAT configurat corect limitează accesul calculatoarelor externe la dispozitivele clientului din spatele stratului de traducere. Internet RFC 1631 conține specificația de bază NAT.
Configurarea NAT într-o rețea de domiciliu
Routerele moderne rulează NAT implicit fără intervenția administratorului.
Totuși rețelele pentru consolele de jocuri pot necesita uneori actualizarea manuală a setărilor NAT ale routerului pentru a beneficia de o conectivitate adecvată cu un serviciu de jocuri online. Console precum Microsoft Xbox sau Sony PlayStation își clasifică configurația NAT în trei moduri prezentate mai jos:
– Open NAT indică faptul că dispozitivul poate interacționa în mod normal cu ceilalți utilizatori ai serviciului de jocuri.
– Strict NAT restricționează consola în așa fel încât să interacționeze numai cu utilizatorii care au, de asemenea, aceeași setare.
– Moderate NAT restricționează consola în așa fel încât să interacționeze numai cu utilizatorii care au setate modurile Moderate sau Open.
Administratorii rețelei de domiciliu pot activa serviciul Universal Plug and Play (UPnP) pe routerul lor pentru a asigura suportul Open NAT.
Ce este un firewall NAT?
Firewall-ul NAT este termenul folosit pentru a descrie capacitatea NAT de a păstra unul sau mai multe dispozitive în spatele stratului de traducere. Deși NAT nu a fost proiectat să fie un firewall complet, acesta face parte din abordarea generală a securității rețelei.
Ce este un router NAT?
Routerele de bandă largă de acasă au fost uneori numite routere NAT la începutul și la jumătatea anilor 2000, când NAT a apărut pentru prima dată în produsele de larg consum.
Limitările NAT
NAT este rar folosit pe rețelele IPv6, deoarece spațiul de adrese mare disponibil acolo face conservarea adreselor inutilă.
Comentarii