Împreună cu funcționalitatea și fiabilitatea de bază, performanța unei rețele de calculatoare determină utilitatea generală a acesteia. Viteza rețelei implică o combinație de factori interdependenți.
Ce este viteza rețelei?
Utilizatorii, evident, doresc ca rețelele lor să ruleze rapid în toate situațiile. În unele cazuri, o întârziere a rețelei poate dura doar câteva milisecunde și poate avea un impact neglijabil asupra a ceea ce face utilizatorul. În alte cazuri, întârzierile în rețea pot cauza încetinirea gravă a unui utilizator. Scenele tipice care sunt deosebit de sensibile la problemele legate de viteza rețelei includ:
- timpul necesar pentru a stabili o nouă conexiune
- timpul necesar pentru a încărca o pagină Web
- timpul nucesar pentru a descărca o aplicație, un patch pentru sistemul de operare sau alte fișiere
- capacitatea de redare a conținutului video pentru perioade lungi de timp fără probleme
Rolul lățimii de bandă în performanța rețelei
Lățimea de bandă este un factor cheie în determinarea vitezei unei rețele de calculatoare. Practic, toată lumea cunoaște ratingurile de lățime de bandă ale ruterelor de rețea și ale serviciului lor de Internet, numere care apar în anunțurile despre serviciile oferite de către provideri.
Lățimea de bandă în rețelele de calculatoare se referă la rata de date suportată de către o conexiune sau o interfață de rețea. Acesta reprezintă capacitatea globală a conexiunii. Cu cât este mai mare capacitatea, cu atât este mai probabil existe o performanță cât mai bună în rețea.
Lățimea de bandă se referă atât la ratingurile teoretice, cât și la performanța reală și este important să se facă distincția între cele două. De exemplu, o conexiune standard 802.11g Wi-Fi oferă 54 Mbps lățime de bandă nominală, iar în practică atinge doar 50% sau mai puțin din acest număr în transferul real. Rețelele Ethernet tradiționale suportă teoretic 100 Mbps sau 1000 Mbps de lățime de bandă maximă, însă această sumă maximă nu poate fi realizată într-un mod rezonabil. Rețelele celulare (mobile), în general, nu pretind nicio evaluare a lățimii de bandă, dar se aplică același principiu. Performanța hardware-ului din interiorul computerului, protocoalele de rețea și sistemele de operare determină diferența dintre lățimea de bandă teoretică și debitul real.
Măsurarea lățimii de bandă a rețelei
Lățimea de bandă reprezintă cantitatea de date care poate trece printr-o conexiune de rețea în timp măsurată în biți pe secundă (bps). Există numeroase instrumente pentru ca administratorii să poată măsura lățimea de bandă a conexiunilor de rețea. În LAN (rețelele locale), aceste instrumente includ „netperf” și „ttcp”. Pe Internet, există numeroase programe de lățime de bandă și teste de viteză, cele mai multe disponibile pentru utilizarea online gratuită.
Chiar și cu aceste instrumente la dispoziția dumneavoastră, utilizarea lățimii de bandă este dificil de măsurat precis deoarece variază în funcție de configurația hardware plus caracteristicile aplicațiilor software, inclusiv modul în care sunt utilizate.
Despre vitezele în bandă largă
Termenul de lățime de bandă mare este folosit uneori pentru a distinge conexiunile de internet în bandă largă mai rapidă de la vitezele tradiționale prin rețele dial-up sau celulare. Definițiile lățimii de bandă „ridicate” sau „scăzute” variază și au fost revizuite de-a lungul anilor, pe măsură ce tehnologia rețelei s-a îmbunătățit. În 2015, Comisia Federală a Comunicațiilor de Comunicații (FCC) din SUA și-a actualizat definiția legăturii de bandă largă cu acele conexiuni de cel puțin 25 Mbps pentru descărcare și de cel puțin 3 Mbps pentru încărcare. Aceste cifre reflectă o creștere accentuată față de minimele anterioare ale FCC de 4 Mbps upload și de 1 Mbps download. (Acum mulți ani, FCC și-a stabilit minimul la 0,3 Mbps).
Lățimea de bandă nu este singurul factor care contribuie la viteza percepută a unei rețele. Un element mai puțin cunoscut al performanței rețelei – latența – joacă, de asemenea, un rol important.
Comentarii